Sfârşitul credinţei. Religie, teroare şi viitorul raţiunii

Abstract

Cartea lui Sam Harris, o carte emoţională şi pasională, dar în acelaşi timp o carte care işi păstrează în general rigoarea argumentativă, lansează câteva provocări profunde, prin intermediul unor teze epistemice şi larg culturale cât se poate de tari. Voi încerca mai jos să le sistematizez: Provocarea epistemică – Harris recuză şi refuză legitimitatea oricărui discurs (religios, dar nu necesarmente, întrucât aici pot fi numite şi „religiile politice” atee ale comunismului sau fascismului) care acceptă teze fundamentale într-o manieră dogmatică. Dogmatismul presupune pur şi simplu faptul că anumite enunţuri sau fragmente din puzzle-ul discursiv scapă şi au îndreptăţirea epistemică de a scăpa jocului confirmării căruia îi sunt supuse toate celelalte enunţuri, ipoteze sau teorii umane.