Reguli monahale în secolele III - IV
Abstract
Monahismul a rămas până astăzi o provocare pentru omul modern, mai mult decât a însemnat pentru omul secolelor trecute, prin aceea că omul actual este tot mai puţin preocupat să cunoască şi să înţeleagă esenţa monahismului, care este una dumnezeiască.
Monahul Nicolae de la Rohia, inspirat de aprecierile mitropolitului Antonie Plămădeală din lucrarea sa, Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, scrie: „Monahismul este un soi de anticipare a vieţii eterne în veacul prezent, confirmarea constantă şi expresă a perspectivei eshatologice a existenţei. Întrebuinţându-se o imagistică vie şi percutantă, ni se arată că nu există ştiinţă fără câţiva oameni de geniu care se consacră integral ştiinţei. Nu există muzică fără compozitori de geniu, adică fără câţiva indivizi care se consacră integral tainelor muzicii. Monahul este tipul creştinului care se consacră integral vieţii în Hristos; este creştinul absolut“.
