Viziunea dogmatico-spirituală a Sfântului Maxim Mărturisitorul în Ambigua

Abstract

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) este considerat cel mai mare teolog mistico-ascetic al tradiţiei patristice răsăritene, datorită capacităţii sale geniale de a sintetiza fundamentele dogmatice ale primelor cinci sinoade ecumenice şi principalele orientări spirituale alexandrino-palestiniene.
Opera maximiană, alcătuită din tratate şi epistole duhovniceşti, se distinge printr-o profundă viziune dogmatico-spirituală asupra teologiei creştine în ansamblu. Această viziune, specifică tradiţiei monahale palestiniene, în care, conform recent descoperitei Vieţi siriace, Sfântul Maxim Mărturisitorul s-ar fi format reprezintă principala caracteristică a teologiei maximiene.