Personalitatea isihastă a Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului

Abstract

Istoria românilor se integrează în istoria generală a popoarelor europene, iar vecinătatea geografică imediată a regiunilor sudice ale Moldovei cu Bizanţul şi poziţia lor strategică explică limpede interesele economice şi politice ale Bizanţului şi influenţele pozitive pe care le-a avut asupra poporului de la sud-est de Carpaţi.
Poporul român a trăit în jurul Carpaţilor ca într-o mare catedrală, ca într-o frumoasă sihăstrie naturală. Sihăstria (isihia), liniştea este un dar divin, cu care Dumnezeu a înzestrat întreaga creatură. Prin linişte înţelegem armonie, împăcare a creaţiei cu Creatorul ei, a omului cu inima sa, cu conştiinţa sa, cu semenii săi, cu toată zidirea. Evlavia creştină, mila, iertarea, omenia, statornicia, cuminţenia, mulţumirea sufletească, lăsarea în voia lui Dumnezeu, cântarea, bucuria inimii, trăirea în mijlocul naturii, toate sunt virtuţi ce caracterizează sufletul românului, care cresc şi se adapă la izvoarele liniştii.