Palestrina și starea ”angelică” a muzicii

Abstract

Schimbarea de paradigmă, care a survenit în istoria culturii prin trecerea de la Evul Mediu la Renaştere, nu s-a desfăşurat brusc ca o coagulare a evenimentelor în jurul unui punct determinant, ci, mai degrabă, prin infiltrarea progresivă a unor elemente noi în receptivitatea şi mentalitatea omului de la sfârşit de Ev Mediu. Cadrul social nou format, rezultat din conjugarea axei temporale cu a libertăţii umane, avea să contureze o nouă mentalitate a omului în faţa peisajului mundan, fără să piardă total caracteristicile celei vechi. Orientarea atenţiei către lume, faptul de a nu se mai rezuma doar la dimensiunea ei metafizică, avea să ducă la sporirea sensibilităţii în faţa acesteia, la o raportare voit afectivă din ce în ce mai angajată.