Strategii de mediatizare a crizei

Studiu de caz: Acoperirea mediatică a condamnării oficiale a comunismului în plenul Parlamentului României

Abstract

L. Sfez diferenţiază fenomenul de criză de noţiunea de conflict. Criza apare prin necesitatea
unei referinţe istorice, prin ruptura de reprezentarea trecutului ca grilă de analiză pentru manifestările
prezentului. Ea este cronică, reprezintă „căutarea ancorei pentru a opri deriva” (Lucien Sfez, 2000, p.
58). Criza se naşte din multitudinea de semne politice, care caută să devină simboluri. „Partidele
politice se separă din nou şi se subdivizează, fiecare promovînd o imagine pe care o vrea simbolică şi
care nu este, de fapt, decât un semn în plus” (idem).Sistemul de criză cronică este identificat de Sfez
prin exploatarea imaginii societăţii primitive (organice). Estomparea cadrului normativ, pierderea
idealurilor, valorilor etice, încrederii, conduce la o nevoie de reinventare a lor. Tehnica însă nu are
acelaşi efect pentru că centrul de referinţă este dispărut. O posibilă modalitate este apelul la imagine,
prin cuvinte care stimulează imaginarele. Criza este continuă tocmai pentru că „din operaţia simbolică
completă, generatoare de imagini vii, nu mai rămâne decât suprafaţa sclipitoare a obiectelor.” (p.
65).După L Sfez, conflictul este modalitatea de a opri dezordinea. „Inventarea unui conflict, adică
forţarea la maximum, învingerea imaginilor adverse şi, cu ajutorul unei comuniuni, reînnoirea
mitului fondator.” (p. 58).