Religie si nationalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Romane sub regimul comunist

Abstract

„I’ll join with black despair against my soul/And to myself became an enemy”. Mi-au părut foarte potrivite versurile lui Shakespeare, folosite de altfel si de Cioran ca motto pentru cartea sa Précis de décomposition, pentru a prefata consideratiile pe care doresc să le fac asupra cărtii lui Olivier Gillet, Religie si nationalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist. Să-mi explic optiunea. După 1990, pe bună dreptate, perioada comunistă a fost considerată o epocă de minciună, care a deformat spiritul uman. Idei false au fost lansate din abundentă care, prin propagandă obsesivă, prin sistemul de educatie, au pătruns, vrând-nevrând, în constiintele oamenilor, falsificându-le. După disparitia factorului de putere perturbator a apărut un curent, firesc de altfel, de purificare spirituală, de revenire la matca culturii europene. În anumite cercuri culturale acest demers a fost văzut întrun mod similar gândirii soteriologice de tip gnostic, în sensul că răul este atât de bine înrădăcinat în mintile oamenilor, că numai o coborâre mântuitoare a zeului, cu un impact deosebit, ar mai putea salva pe români.