Sunetul amintirii

Abstract

Trecuse un an de când Miruna îşi încheiase călătoria terestră. Iustin o iubise atât de mult încât avea de multe ori strania senzaţie că îi este în preajmă. De mai mult timp începuse o lucrare muzicală pe care dorea să i-o dedice cu prilejul comemorării. Mai avea foarte puţin, dar amintirile care năvăleau în gânduri, fiindu-i foarte dragi, îi furau din puterea de concentrare.